BIBLIA DE LA BUCUREŞTI - Radu şi Şerban Greceanu Bucureşti, 1688

Este prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Biblia adecă dumnezeiasca scriptură ale celei vechi şi celei noao lege a fost dată la tipar de voievodul Şerban Cantacuzino şi terminată sub domnia lui Constantin Brâncoveanu. Coordonatorii Bibliei, Radu şi Şerban Greceanu şi colaboratorii lor (mitropolitul Ghermanos de Nissis, episcopul de Huşi, Mitrofan ş.a.), au realizat traducerea după izvoare greceşti, slavone, latine şi ebraice asimilând şi traducerile anterioare ale unor cărţi din Biblie realizate în limba română: tipăriturile lui Coresi, Palia de la Orăştie (1582), Evanghelia (1682) şi Apostolul (1683) tipărite în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, Noul testament de la Bălgrad (1648), Vechiul Testament (1667) – traducere manuscrisă a spătarului Nicolae Milescu ş.a.

Examenul lingvistic al Bibliei de la Bucureşti, operă de proporţii remarcabile (cartea are, fără predoslovii, 933 de pagini format mare, cu textul pe două coloane a câte 59 de rânduri fiecare) a evidenţiat pe fondul de limbă muntenesc, o serie de particularităţi de tip nordic datorate atât izvoarelor moldoveneşti folosite cât şi tipografilor moldoveni care au participat la tipărirea cărţii. Astfel, considerată sinteză lingvistică de limbă literară, Biblia din 1688 a contribuit la impunerea aceluiaşi model normativ în toate provinciilor româneşti. Răspândindu-se repede în cele trei provincii româneşti, “s-au dăruit neamul românesc”, Biblia de la Bucureşti a împlinit unitatea culturală a românilor.

Biblia de la Bucureşti are meritul de a fi îmbogăţit literatura română cu prima tălmăcire a unui text filozofic. Nicolae Milescu este cel care traduce tratatul Despre raţiunea dominantă atribuit lui Josephus Flavius.

Redăm din Biblia de la Bucureşti cap. 44 din Geneză pentru a se compara cu fragmentul reprodus de noi din Palia de la Orăştie (1582).

Fragmentul este reprodus din Biblia 1688, Pars I, Iaşi, 1995, p.298, 300.

Geneza Cap. 44

1. Şi porunci Iósif celui ce era peste casa lui, zicând: “Umpleţ sacii oamenilor de bucate cât vor putea rădica şi puneţ argintul fieştecăruia în gura sacului.

2. Şi cupa mea cea de argint să o puneţ în sacul celui mai tânăr şi preţul grâului lui”. Şi fu după cuvântul lui Iósif, după cum au zis.

3. Şi dimineaţa au luminat şi oamenii să sloboziră, şi ei şi măgarii lor.

4. Şi, ieşind ei den cetate, nu să delungară departe şi Iósif zise celuia ce era peste casa lui, zicând: “Scoală-te şi goneşte după oameni şi vei huli pre dânşii şi vei zice lor: «Pentru că ci mi-aţ dat ręle pentru bune ?

5. Pentru că ce mi-aţ furat cupa cea de argint ? Nu iaste acêea cu carea bea domnul mieu ? Þi el vrăjind cu vraje întru el. Rêle aţ săvârşit carele aţ făcut»”.

6. Şi, aflând pre dânşii, omul le-au zis lor după cuvintele acęstea.

7. Şi ziseră lui: “Pentru că ci grăięţte domnul cuventele acestea ? Să nu se afle la slugile tale să fie făcut după cuvântul acesta.

8. În vreme ce argintul carele am aflat în sacii noştri l-am întorsu cătră tine den pământul Hanaan cum am fi furat den casa stăpânului tău argint sau aur ?

9. La care vei afla cupa den slugile tale, să moară, şi noi vom fi slugi domnului vostru”.

10. Şi el zise: “Şi acum, cum ziceţ aşa va fi: omul la carele să va afla păharul, acela îm va fi slugă, iară voi curaţ veţ fi”.

11. Şi grăbiră de descărcară cineş sacul pre pământ şi deşchise cineş sacul lui.

12. Şi cerca de la cel bătrân începând până au venit la cel tânăr; şi, obârşind, află cupa în sacul lui Veniamín.

13. Şi-ş rupseră hainele lor şi puseră cineş sacul lui pre măgariul şi să întoarseră la cetate.

14. Şi intră Iúda şi fraţii lui cătră Iósif încă fiind el acolo; şi căzură înaintea lui pre pământ.

15. Şi zise lor Iósif: “Ce aţ făcut acest lucru ? Nu ştiţ că cu vrajă să vrăjaşte omul în ce fel sânt eu ?”

16. Şi zise Iúda: “Ce voiu grăi împotriva domnului ? Sau ce vom zice ? Sau ce ne vom înderepta? Şi Dumnezău află strâmbătatea slugilor tale; iată sântem robi domnului nostru, şi noi şi la cine s-au aflat cupa”.

17. Şi zise Iósif: “Să nu să facă mie a face cuvântul acesta; omul la carele s-au aflat cupa, acela îm va fi slugă, iară voi vă suiţ cu mântuire la tatăl vostru”.

18. Şi, apropiindu-se Iúda de dânsul, zise: “Rogu-mă, doamne, grăiască sluga ta înaintea ta şi să nu te mânii pre sluga ta, căci tu eşti după farao.

19. Doamne, tu ai întrebat pre slugile tale, zicând de «Aveţ tată au frate».

20. Şi zis-am domnului cum iaste noao tată bătrân şi copil den bătrânęţe mai tânăr la dânsul, şi fratele lui au murit şi el singur au rămas mumei lui; şi tatul nostru pre dânsul au îndrăgit».