Inalt Preasfintia Sa Teodosie
Arhiepiscop al Tomisului:
Diavolul ne
afecteaza numai daca il lasam sa ne coordoneze viata
Banalele documente numite pasapoarte biometrice cu cip-uri care
au devenit obligatorii de la 1 ianuarie a. c. au starnit
nenumarate tensiuni in randul anumitor preoti care prevad deja
sfarsitul lumii. Mai mult, acestia sustin ca cip-urile vor
contine un cod de bare reprezentand cifra 666, considerate acte
premergatoare pecetluirii cu semnul fiarei, conform
parintelui Iustin
Parvu,
Duhovnicul Ortodoxiei
Romane. Insa nu de aceeasi parere
este Inalt
Prea Sfintitul
Teodosie (foto), care
sustine ca nu este nici o noutate despre apocalipsa, ea va veni
pentru stabilirea dreptatii, a adevarului si a vietii celei
vesnice.
Rep. : In ultima perioada se vorbeste despre pasapoartele
biometrice cu cip-uri ca despre un inceput al apocalipsei;
credeti ca este vorba de un plan demonic?
IPS Teodosie:
Planul demonic si vremurile apocaliptice au inceput dupa
inaltarea la cer a Domnului si dupa
intemeierea bisericii. Deci apocalipsa in sensul sfarsitului ca
ar fi pregatit de niste semne este departe de noi. Aceste
cip-uri nu vad sa afecteze fiinta umana pentru ca nu intra in
noi. E vorba de un document. Cifra 666 este consemnata si in
Sfanta
Scriptura. Deci insasi Sfanta
Scriptura are aceasta cifra si nu
putem sa o aruncam pentru ca are aceasta cifra scrisa in
apocalipsa. Suntem afectati cu ceva cand citim
Sfanta
Scriptura ca va veni acest timp? Nu suntem!
Diavolul ne afecteaza numai daca il
lasam sa stea langa noi pentru a ne coordona viata. Pururea
suntem in dreapta cu ingerul bun si in stanga cu ingerul rau,
viata noastra este o lupta permanenta cu multe ispite si fara
aceasta lupta nu exista biruinta de aceea nu trebuie sa producem
panica pe acest subiect. Ispitele vin permanent de la trup, de
la lume si de la diavol. Pe tema aceasta trebuie sa le spunem
credinciosilor ca nu este nici o noutate despre apocalipsa si ea
va veni pentru stabilirea dreptatii, a adevarului si a vietii
celei vesnice. Ii rog pe credinciosi sa ia aminte ca sfarsitul
personal este important si mai ales cum il pregatim. In fiecare
zi trebuie sa fim pregatiti pentru moarte, dar nu cu panica, ci
cu credinta.
Rep. : Se anunta un an greu, in contextul unei crize financiare.
In opinia Sfintiei
Voastre credeti ca se va resimti
acest lucru si in activitatile desfasurate de
Arhiepiscopie?
IPS Teodosie:
Sigur ca toti suntem cuprinsi de aceasta situatie si in
general noi am restaurat si am construit biserici noi si cu
subventii de la stat, care probabil vor fi mai mici. Vom fi
afectati in felul acesta, dar si prin contributia credinciosilor,
insa s-a dovedit in cursul istoriei bisericii ca atunci cand au
fost perioadele cele mai grele din punct de vedere economic s-au
facut cele mai multe lucruri in biserica. Sfantul
Voievod
Stefan cel Mare a zidit
biserici dupa fiecare razboi cand tara era pustiita si astfel au
iesit cele mai frumoase monumente. Noi credem ca aceasta criza
economica nu afecteaza biserica din punct de vedere spiritual.
Biserica nu este o institutie care se ocupa de bunurile
materiale, ci de chivernisirea spirituala a valorilor pe care
oamenii le-au primit si le primesc incontinuu de la
Dumnezeu.
Rep. : In ultima perioada au ajuns in atentia opiniei publice
tot mai multi preoti pentru fapte lumesti. Ce parere
credeti ca au enoriasii despre astfel de cazuri?
IPS Teodosie:
Enoriasii au inteles foarte bine aceasta situatie pentru
ca cei doi preoti de la Eforie nu
au fost schimbati de noi. Ei au venit sa isi depuna demisia si
chiar si-au innoit si ieri aceasta precizare pentru ca ei nu mai
au raporturi de munca cu Arhiepiscopia
Tomisului. Ei nu s-au prezentat la
consistoriu pentru ca trimit tot felul de adrese ca sunt bolnavi.
Insa nu avem vreo stire ca ar fi internati in spital, dar ei
sustin lucrul acesta. Noi i-am cerceta, dar nu stim unde sunt.
Este chiar un caz inedit sa fii nevoit sa dai un raport la
superior si sa spui ca esti bolnav.
Rep. : Care sunt programele prin
care Arhiepiscopia
Tomisului incearca sa vina in
ajutorul sarmanilor din Dobrogea?
IPS Teodosie: M-am axat pe
institutii unde sunt oameni lipsiti de o mangaiere sufleteasca
sau oameni care, desi au casele lor, nu au cele materiale. De
aceea mi-am inceput activitatea chiar inainte de a fi
Episcop vicar cu slujirea in
spitale, in penitenciar, in asezamintele de batrani si de copii.
A fost cred cea mai emotionanta si cea mai frumoasa misiune
pentru ca am simtit acolo cum oamenii se deschid si care
asteptau acest ajutor de la biserica. Am plecat in acest duh
pentru ca mi-am inceput activitatea ca preot misionar si am
ramas cu aceasta afinitate fata de toti oamenii sarmani caci asa
am fost numit de Prea
Fericitul
Teoctist pentru activitatea sociala. Venind la
Constanta am gasit o lume mai
reticenta. Putini oameni care aveau nevoie de ajutor erau luati
in seama de semenii lor. Sunt si oameni care ajung in saracie si
datorita lenei, ori lenea este un pacat, dar trebuie sa-i ajutam
sa-si biruiasca aceasta neputinta. Hristos nu a venit pentru
unii sau pentru altii ci pentru toti si trebuie sa lucram la
constiinta oameniilor si sa creem in jurul bisericilor noastre
comunitati mai apropiate privind relatia intre crestini. Noi nu
trebuie sa avem o judecata rece ci judecata trebuie sa fie
coplesita intotdeauna de mila si sa fie mila inaintea judecatii
pentru ca acestea sunt cuvintele mantuitorului.
Rep. : Doua fete infestate cu
Sida vor sa lucreze in atelierul de
confectionat lumanari al Arhiepiscopiei.
Cum priviti aceasta dorinta a fetelor si cum se poate solutiona
aceasta cerere?
IPS Teodosie:
Este foarte buna aceasta dorinta a fetelor insa atelierul
de lumanari nu este unul foarte lipsit de nocivitate si noi nu
vrem sa le sporim suferinta. Acea atmosfera nu este potrivita
pentru un om bolnav. In primul rand le vom consilia, le vom
arata ca este cineva care nu se indeparteaza de ele si le vom
valorifica aptitudinile lor. Ne bucuram ca s-au adresat si ca
vor sa munceasca. O sa le gasim o munca mai usoara, ca de
exemplu sa faca niste desene sau lucruri manuale. Cu siguranta
vom gasi o modalitate ca ele sa faca ceva placut si vor simti ca
fac ceva folositor pentru biserica si pentru societate.