20 Sept 2009                    

INTERVIU Prof. univ. Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România. DE RETINUT: NICI UN VACCIN NU E OBLIGATORIU ! Puteti refuza semnand pt Dvs ori copil, din motive alergice ori religioase (vezi pe internet incercarile anterioare de la aviara, cancer col uterin, acum h1n1)

GRIPA A H1N1                 (cu multumiri colectivului de la Presa Ortodoxa)   

O PROPAGANDĂ PENTRU O.M.S.?

                De ani buni, specialiştii ne ameninţă că va apărea o pandemie de gripă de calibrul precedentelor, devenite demult „vedete” în opinia publică. Anul 2009 pare să le confirme temerile, odată cu apariţia unui nou virus gripal, A (H1N1), care se transmite de la om la om. Astfel, de la depistarea primului caz de gripă «porcină» (în Mexic, la 18 martie 2009) şi identificarea acestuia (24 aprilie 2009), au trecut doar două luni până ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S), adică forumul internaţional însărcinat cu supravegherea problemelor de sănătate, a declarat alertă de gradul 6 de alertă pentru infecţia cu virusul gripal A H1N1.  

                În ziua istorică de 11 iunie a.c., directorul general al O.M.S, Dr. Margaret Chan, a afirmat că „pe baza dovezilor existente şi a evaluărilor făcute de experţi, s-au întrunit criteriile ştiinţifice pentru declararea unei pandemii de gripă”, ridicând gradul alertei pentru gripa A (H1N1) de la 5 la 6. Dr. Chan a mai adăugat: „Omenirea se află la începutul pandemiei de gripă 2009”. La acel moment, rapoartele arătau un total de 28.774 de cazuri confirmate în 74 de ţări, dintre care 144 erau decese.

                Mass-media a savurat ştirea şi a servit-o publicului cu adaosul aferent de panică. Ministerul Sănătăţii din România s-a aliniat şi el la recomandările O.M.S, punând în alertă un întreg sistem strategic anti-pandemie. Din informaţiile provenite din documente oficiale şi din mass-media, virusul A (H1N1) este o creaţie de laborator iar infecţia este de o gravitate medie, multe cazuri vindecându-se de la sine, fără a necesita vreun tratament special. Nu s-a dat niciun ordin de restricţie privind libera circulaţie dintr-o ţară în alta. Şi atunci ne punem întrebarea: cum ar trebui să percepem noi, ca simpli cetăţeni, alerta OMS pandemică de gradul 6, lansată în 11 iunie? I-am adresat această întrebare d-lui Prof. univ. Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

 

Prof. V. Astărăstoae: Aş vrea să fac o scurtă introducere. Într-o viziune ultraoptimistă, impusă de O.M.S la sfârşitul secolului al XX-lea, se spunea că vom eradica malaria, vom eradica poliomielita, vom reduce tuberculoza, că secolul al XX-lea va însemna sfârşitul pandemiilor şi bolile infecţioase vor dispărea din istoria omenirii.

O viziune total greşită şi care a fost infirmată de practică pentru că au aparut şi s-au manifestat încă 30 de boli infecţioase noi, una dintre acestea având un impact social masiv: infecţia cu HIV, ce determină boala SIDA.  Tuberculoza a crescut, malaria nu a fost eradicată şi a crescut, poliomielita există în continuare.

A fost, deci, o politică şi o strategie greşită a O.M.S. Trebuie să ne aşteptăm în continuare la existenţa pandemiilor. De altfel, O.M.S nu a declarat această alertă în alte situaţii, deşi acestea îndeplineau criteriile de pandemie, şi a declarat-o acuma, prima dată în 40 de ani.

 

P.O.: La ce boli vă referiţi când spuneţi că OMS ar fi trebuit să declare alertă de pandemie?

 

Prof. V.A.: Este vorba despre sindromul respirator acut sever (SARS), care a avut manifestarea de pandemie şi nu s-a declarat alerta ci s-a oprit la gradul 3.

 

P.O.: De ce credeţi că OMS a luat acum o astfel de decizie, pentru gripa A (H1N1)?

 

Prof. V.A.: Sunt câteva aspecte care ridică un semn de întrebare. În primul rând că s-a declarat această pandemie într-o perioadă de criză economică. Or, în această perioadă se punea problema, mai ales în ţările donatoare, a fondurilor pe care acestea le alocă diferitelor instituţii internaţionale. Şi, deodată, s-a declarat nivelul 6, un nivel foarte periculos – şi, atenţie!, sunt ţări, ca de exemplu Franţa, care nu l-au recunoscut. În plus, toată această escaladare a gradului de alertă s-a făcut fără consimţământul miniştrilor sănătăţii din ţările membre O.M.S. O.M.S-ul este acum un „colhoz” internaţional: în ultimii 25 de ani s-a transformat într-o instituţie care-şi întreţine birocraţia proprie – ca şi Uniunea Europeană, care merge pe acelaşi drum. Îşi ia măsuri de supravieţuire.

 

Iar modalitatea în care s-a facut această escaladare nu este una eficientă. Să fim bine înţeleşi: există un nou tip de virus gripal! Este un virus A, printre primele identificate, care are particularitatea de a fi un amestec, la nivelul genomului, între virusul de la porci, cu virusul de la păsări şi cu virusul de la oameni. El se poate transmite de la om la om. Cu toate acestea, însă, modalitatea în care s-au luat măsurile de prevenţie nu este corectă. Eu zic că măsurile ce trebuiau luate erau măsuri raţionale: informarea populaţiei, spălarea mâinilor, evitarea locurilor aglomerate. De fapt, sunt măsuri de bun simţ pentru orice boală cu transmitere respiratorie. Acelaşi lucru trebuie făcut şi pentru tuberculoză, şi pentru o bronşită şi pentru multe altele.

 

P.O.: Spuneţi că la nivelul OMS este o politică de imagine, de atragere a fondurilor de la ţările donatoare. Totuşi, la acest moment se vorbeşte de o cifră de 3.000 de miliarde de euro pentru noul vaccin antigripal…

Prof. V.A.: Aşa este şi nu numai pentru vaccin. Este si pentru medicamentul antiviral, despre care, după studii multicentrice, unii spun că este foarte bun, alţii spun că este apă de ploaie. Lucrurile nu sunt clare. Este şi contestat medicamentul antiviral, deşi se spune că ar avea o acţiune ţintită numai pe virusul gripal şi că nu ar acţiona şi pe celalalte. S-a văzut şi marele tam-tam cu interferonul ca medicament antiviral. Opinia mea este că în momentul de faţă nu avem un antiviral eficient, iar cele care exista sunt foarte costisitoare. Or, a face rezerve, că s-au facut rezerve şi când a fost gripa aviară, este o alocare de fonduri importantă pentru un sistem de sănătate sărac, cum este al nostru.

 

P.O.: Spuneaţi că Franţa şi alte ţări nu au urmat recomandările O.M.S privind adoptarea gradului 6 de alertă. Noi însă am făcut acest lucru, şi cu exces de zel. Cum explicaţi reacţia autorităţilor române?

 

Prof. V.A.: Acest comportament nu l-am văzut nici în Spania, nici în Portugalia, unde aveau cazuri de la început, şi care s-au comportat absolut normal. Aceste ţări, ca şi a noastră, sunt regimuri post-totalitare, cu o anumită mentalitate, căci înainte ne închinam la Bizanţ, apoi la Istanbul, iar acum ne închinăm la O.M.S şi la Bruxelles. Acest servilism mă deranjează, pentru că, vreau să vă spun, şi în alte condiţii România, având o structură bună de sănătate publică şi cu profesionişti de boli infecţioase, a controlat mai bine ca S.U.A şi Canada astfel de situaţii – ca, de exemplu, în cazul SARS-ului. Toţi specialiştii au recunoscut că ne-am mişcat foarte bine şi nu cred că aţi văzut atunci această isterie publică. Aceiaşi specialişti au lucrat şi atunci, aceiaşi specialişti sunt şi acum. Şi mai am un semn de întrebare. Se ştie că eşti în contact cu o persoană infectată cu virusul gripal A (H1N1). Atunci ţi se recoltează o probă de sânge şi eşti pus în carantină şapte zile. După care aşteptăm. Nu lucrăm. Dacă în şapte zile nu ai nimic, atunci nu mai lucrează proba; dacă tuşeşti în cele şapte zile atunci se lucrează, ca să nu se mai cheltuiască reactive. Atunci, de ce se mai prelevează acestă probă? Dacă este o problemă de gradul 6, atunci acea probă trebuie să o prelucrezi, să dai acelui cetăţean un răspuns.

 

P.O.: Să înţelegem că autorităţile române se comportă într-un fel paradoxal! Nu este riscantă o astfel de abordare?

 

Prof. V.A.: Raţiunea a fost şi aceea de a obţine imagine pentru anumite persoane. Eu, în perioada în care s-a declanşat, eram în Spania împreună cu directorul adjunct al Institutului Naţional de Sănătate Publică din S.U.A. Şi el discuta foarte raţional. Când i-am arătat ce dezbateri sunt la noi, pe internet, spunea: „Dar de ce? Noi ieşim, le dăm două minute, după care instituţiile îşi văd de treaba lor. Şi stăm în pace.” Nu comunicate ca la noi, dimineaţa şi seara, al 14-lea, al 16-lea caz s.a.m.d.

 

Se introduce un sentiment de panică, dar, atenţie!, se introduce şi un sentiment de respingere. În avion, la intoarcere, mă uitam cum se completează acele declaraţii. Erau oameni care erau răciţi şi le curgea nasul şi la întrebările respective scriau „nu”, „nu”, „nu”. De ce? Ca să nu aibă complicaţii cu sistemul de sănătate. Nimeni nu a verificat, şi uite aşa! Toate decesele din lume au fost la persoane care aveau deja imunodeficienţă prin boli anterioare. Da, măsuri trebuie luate. De aceea avem Institut de Sănătate Publică, dar parcă văd că se va întampla ca în povestea cu Petrică şi lupul! Modalitatea de a transmite informaţia către populaţie, de instruire, este făcută… Poate este şi un an electoral, nu-mi dau seama…

 

P.O.: România face parte din structurile europene şi este membră în OMS. De la acest nivel pornesc recomandări către ţările membre, care însă nu trebuie înţelese ca nişte legităţi. Dacă încă putem vorbi despre un servilism din partea ţării noastre, cum percepeţi dumneavoastră modul în care acţionează OMS?

 

Prof. V.A.: O.M.S, până acum, orice evaluare s-ar face, a dat dovadă de ineficienţă totală. Niciunul dintre programele O.M.S nu au dat rezultate aşa cum au fost prezentate.  

 

P.O.: Nici unul?

 

Prof. V.A.: Nici unul, ba dimpotrivă, dacă vă aduceţi aminte scandalul din Taiwan, când au murit două milioane de oameni în încercarea O.M.S de combatere a sifilisului. Este un caz din 1971, când au început tratamentul cu penicilină pentru sifilis. Nu au adaptat doza de penicilină şi oamenii au facut şoc. Treponema pallidum din Taiwan era ultrasensibilă la penicilină şi ei au luat metoda pe care au adoptat-o în Africa, fără să ţină seama de individualitatea genetică a populaţiei taiwaneze şi de sensibilitatea treponemei din Taiwan. A fost un scandal foarte mare, care apoi a fost aplanat. Dar gandiţi-vă, ce este O.M.S? O.M.S este un organ al Naţiunilor Unite, la care participă toate statele membre O.N.U şi în care toţi cei care lucrează se selectează pe principiul reprezentării. Toate ţările îşi trimit acolo nişte oameni. Vă daţi seama cum selectăm noi oamenii pe care îi trimitem… şi acum mă refer în special la cei care conduc! Votul unuia din insulele Fiji, de exemplu, este la fel ca votul SUA. Deciziile se iau în Adunarea Generală, structurile se aprobă. Deci, în loc să fie o instituţie profesionalizată, în loc să existe anumite criterii pentru ocuparea unei poziţii, pentru că este pe un domeniu specializat, ea este ca un colhoz – şi, atunci, ca la colhoz: fiecare trage pentru el, pe fonduri care să le utilizeze.

De fapt, OMS-ul încearcă să introducă o dictatură medicală ca şi sănătatea publică, care a început să încalce drepturile naturale ale omului pentru că, vedeţi: a introdus carantina, a interzis libera circulaţie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a încălcat autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obligatorii. Toate, pe acest principiu al siguranţei colectivităţii. Nu există un echilibru între drepturile pacientului şi acest principiu al siguranţei. Şi atunci OMS-ul introduce, cred că e corect termenul, dictatura medicală! Ne învaţă, de exemplu, cum să mâncăm, fără să ţină cont că a existat o selecţie naturală bazată pe comportamentul alimentar. În plus, în momentul de faţă, noi fetişizăm nişte concepte în medicină, care iarăşi introduc dictatura, cum sunt, de exemplu, ghidurile, protocoalele şi medicina bazată pe dovezi. Această politică globală, de a-ţi impune şi nu de a veni cu argumente, nu este eficientă.

http://www.presaortodoxa.ro/