De ce nu-l iubesc[1]   pe Neagu Djuvara,

sau despre mutarea catuselor de la maini si picioare la cap!

Am cumparat acum cativa ani, cu mult  entuziasm, cartea „Cum s-a nascut poporul roman?”scrisa de domnul Djuvara, cu intentia de a o aseza langa Biblia copiilor mei.

Spre surprinderea mea autorul insinuiaza nasterea poporului roman acum vreo mie de ani si dupa ce povesteste despre surghiunul poetului Ovidius la Pontul Euxin continua candid:”v-ati intrebat vreodata, cand spuneti Crezul in biserica, de ce pe Procuratorul Iudeii, care-l osandeste pe Isus, il chema Pilat din Pont?”

Iata-l asadar pe venerabilul N.D. inhamat la zgomotoasa farfurie zburatoare, era sa zic caruta, a globalizarii alaturi de mai tinerii sai colegi.

Orbiti de invataturile filozofice, de stralucirea propriei ratiuni,de pozitii sociale sau de stralucirea celor 30 de arginti, intelectualii nostri par sa fi uitat de valorile eterne Dumnezeu si Neam.

 Ii compatim pentru inselarea in care afla in cazul cand pun ratiunea si cultura mai presus de Dumnezeu si ii condamnam pentru raul pe care-l produc sucind mintile copiilor nostri.

In incercarea lor de a ne spala creierii, intelectualii nostrii cocotati pe bani straini si pe banii nostri la carma culturii romane contribuie din plin la schizofrenia contemporana, siluind libertatea prin schimbarea sensului cuvintelor si impunand in numele aceleiasi „libertati” o gandire corect politica!

„Manipularea verbala precede totdeauna manipularea sociala; manipularea limbajului = manipularea societatii”.

Ne vom opri la  doar doua cuvinte: libertate si legionar.

Omul liber nu mai este robul lui Hristos, descatusat de patimi ci este omul care „face ce vrea”! Este acea libertate intarusata in mintea noastra de treimea revolutiei franceze

 „libertate, egalitate, fraternitate”  

Stim ca scopul declarat al Revolutiei a fost sa spanzure cu matele ultimului preot pe ultimul rege! Stim atrocitatile ei si de asemenea stim ca Revolutia era simbolizata de o tarfa cu sanii goi care indemna la placere si la lupta impotriva lui Hristos. Iata ca astazi doar frigul mai impiedica fetele noastre sa-si arate tatele goale in vantul cald si fetid al libertatii!

Dupa 200 de ani in sfarsit Revolutia a invins si la noi: libertate = libertinaj.

Sa trecem la demonicul, hulitul, ostracizatul cuvant „legionar”.

Am asaistat la o discutie publica cu Traian Popescu, reprezentant de seama al generatiei 1948 – generatia SCUT, opozant iar nu supravietuitor al comunismului!

Inevitabil a venit o intrebare din public: Sunteti legionar?

Raspunsul a fost: Am facut parte din Fratiile de Cruce si am fost condamnat  la ... ani temnita grea din care am facut 16 ani, dar nu pot spune ca sunt legionar deoarece nu am depus juramantul.

Deci ca sa fi legionar trebuia sa fi trecut prin scoala de educatie numita Fratia de Cruce si apoi sa depui un juramant!

De unde deci teribila si temuta acuzatie – sentinta: „esti legionar!”, adresata noua care am trecut prin Soimii Patriei, Pionieri, UTC iar nu prin Manunchiul de Prieteni sau Fratia de Cruce... cat despre juramant, in fata cui sa-l depunem?

Am adus in discutie cuvantul legionar intr-un articol despre N.D. deoarece acesta tine sa precizeze (neintrebat) intr-un interviu ca nu a fost legionar iar la intrebarea reporteritei: „Totusi cum va explicati ca in majoritatea ei elita interbelica a fost legionara sau simpatizanta legionara?”, acesta raspunde: „a fost o orbire colectiva!”.

Domnule Djuvara, Dumneavoastra care nu ati fost orbit, luminati confuzia in care orbecaim, dar nu prin cuvinte mestesugite ci pe intelesul nostru:

     1.      A scrie in scopul de a manipula sufletul si mintea copiilor este un act de libertate sau de impostura?

   2.   Putem fi noi legionari astazi? Putem vorbi liber despre spiritul legionar? a fost legionarul un om iubitor de Dumnezeu si Neam sau un bandit si un criminal odios?

Sa spunem lucrurilor pe nume, nu are de ce sa ne mai fie frica ca au cam imbatranit! Iar daca spiritul legionar este de la drac va pieri, insa daca este de la Dumnezeu nu va muri in veci!

Domnule Djuvara nu l-am ucis noi pe Hristos acum 2000 de ani. Este adevarat insa ca noi romanii il rastignim pe Hristos in fiecare zi cu pacatele noastre si chiar il omoram fizic prin fiecare prunc avortat. Aceasta sa fie preocuparea noastra: sa aratam si sa vindecam pacatele reale nu sa ne asumam pe cele imaginare cum ar fi constanteanul Pilat, holocaustul, antisemitismul, nespalarea pe dinti... pacate inventate care invenineaza mintea si inima copiilor nostri.

Comunismul, postmodernismul si alte isme au mutat catusele de la maini si picioare la cap, generand frica cu cel mai periculos atribut al sau – autocenzura. Frica, prin experimentul Pitesti aplicat la nivelul societatii, a coborat in inima noastra, ticalosind-o. Iata deci perfectiunea raului: mintea indracita coboara in inima!

Inceputul vindecarii adica spargerea catuselor se face prin efortul personal de sfintire si prin curajul de a vorbi pe fata si de a scrie, afirmand adevarul si demascand impostura oriunde s-ar afla ascunsa. Avem cu alte cuvinte obligatia de a fi Nestor[2] – adica de ai apara pe fratii nostri de Lie si de a-L marturisi pe Hristos.

Asa sa ne ajute Dumnezeu! Marcel Bouros.