BASARABIA -
DIN CAPITALA ROMÂNIEI, SE SFIDEAZĂ ISTORIA ROMÂNILOR
Activitea
unificatoare de țară însănătoșește și fortifică sufletul
fiecărui român și ne solidarizează în bine.
Mihai Viteazu nu a
cerut voie imperiilor pentru a unifica pe toți românii într-un
singur stat. Și a reușit. Flacără vie pe altarul Neamului.
Românii nu au cerut
voie imperiilor nici în 1859 și au reușit, două din marile
provincii românești, sub Al. I.Cuza, constituind o singură țară.
În 1918 nu s-a ceru
voie imperiilor și s-a unit cu țara și Ardealul.
Istoria românilor ne
adeverește că românii au pus imperiile asupra faptului împlinit,
acestea recunoscând România Mică, apoi România Mare. România
Mare, din 1918, însemna pur și simplu România, cu toți românii
uniți într-o singură țară, pe pământul lor strămoșesc, de aceea
sintagma România Mare a fost din ce în ce mai puțin folosită,
până în 1940, când URSS cotropește Basarabia, nordul Bucovinei
și Ținutul Herța. Din acel an cuvintele România Mare se
reactivează de la sine.
De ce unii par a
ocoli cuvintele România Mare? Sunt doar pentru a desemna a doua
etapă, finală, a unificării, din 1918, prima fiind cea din 1859
? Dar oficialii de după Decembrie 1989? Au ocolit și ocolesc
aceste cuvinte sfidând astfel istoria românilor. Pentru că azi
România Mare înseamnă revenirea nordului Bucovinei, a Ținutului
Herța și a întregii Basarabii, acasă, în România. Guvernanții
din România, din 1990, când Unirea cu Chișinăul era aproape un
act împlinit, s-au opus Reîntregirii României. Documentația nu
lasă loc nici unei îndoieli. Azi își motivează împotirivirea de
atunci, prin faptul că Occidentul Europei și imperiul sovietic
le-au șoptit să nu dea curs Unirii.
Un lucru se poate
constata, Moscova bătuse în retragere, dar în fața împotrivirii
la Unire venită de la București, nu a mai fost gata să renunțe
la R. Moldova. E vorba de complexul guvernanților de la
București, din România, de slugărnicie față de Moscova și de
lipsa oricărei aderențe la istoria românilor. Din nefericire,
aceiași, invocă și azi, în contextul evenimentelor de la
Chișinău, șoaptele de dinafara României, ignorând și acum
istoria românilor. La Chișinău poporul român suferă la propriu
crucificarea (vezi foto. n.r.), dovadă clară că nu există
decît o singură cale, împreună cu noi, românii din România, în
Uniunea Europeană!
Unirea R. Moldova cu
România va veni cu rapiditate, în ceasul cel bun, când opoziția
va avea majoritatea în Parlamentul de la Chișinău și va vota
Unirea necondiționată cu România, fără să ceară acordul unor
forțe externe. Iar Unirea va fi recunoscută pe plan
internațional și coșmarul românilor din R. Moldova va înceta.
Politicienii la care
am făcut referire sunt atât de moscovizați, încât sunt total
surzi-cu bună știință-la unele semnale de la Moscova, cum că
Unirea R. Moldova cu România ar fi posibilă, dar fără
Transnistria. Acești politicieni, străini de istoria românilor,
prin surzenia lor voită, sunt pregătiți astfel să cedeze Tighina
(Benderul), fapt ușor de dovedit chiar prin tăcerea lor, în
legătură cu acest oraș din Basarabia propriu zisă, de la apus de
Nistru, respectiv din R. Moldova. Tighina este un cap de pod, pe
malul românesc, basarabean, al Nistrului, în R. Moldova, cap de
pod impus abuziv de Moscova, din interes militar, ca o
amenințare la adresa Chișinăului, cap de pod între
Transnistria, respectiv între Tirasopol, orașul din
Transnistria, controlat în întregime de Moscova și R. Moldova.
Transnistria, peste Nistru, adică la răsărit de Nistru.
Nu există nici cel
mai mic pericol din partea Moscovei, dacă românii vor începe o
campanie diplomatică și personală intensă, pe toate meridianele,
pentru retragerea Moscovei din Tighina și restituirea acestui
oraș R. Moldovei. Ar fi vremea să dovedin că trăim în
democrație, apărând, prin cuvânt, adevărul!