Cauta in site

   HAMANGIA.RO

 

"Ingerii pazitori" ai lui Constantin Noica

Provenind dintr-o familie cu vechi rădăcini aromâne, Constantin Noica s-a născut la 12 iulie 1909 în comuna Vităneşti (judeţul Teleorman).

Începe gimnaziul în Bucureşti; în perioada 1924-1928 urmează liceul "Spiru Haret", apoi bacalaureatul în 1928. Debutează ca licean în revista liceului, Vlăstarul, în 1927. Îl are ca profesor de matematică la "Spiru Haret" pe poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu. Se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. Timp de trei ani îl are ca profesor pe filosoful Nae Ionescu.

În perioada 1932-1934 frecventează societatea culturală "Criterion". Toţi prietenii lui Noica de la "Criterion" - Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade - vor îmbrăţişa, mai devreme sau mai tîrziu, cauza mişcării legionare.

În 1933, timp de un an de zile urmează cursurile Facultăţii de Matematică iar în primăvara anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta pînă în primăvara anului 1939. În mai 1940 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în filosofie, cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou. În luna august a aceluiaşi an face primul gest gazetăresc de rezonanţă legionară. Scoate într-un singur număr revista "Adsum", pe care o scrie toată singur şi o publică din bani proprii, o revistă al cărei titlu este cît se poate de sugestiv: Adsum; cu alte cuvinte "Sunt aici, sunt de faţă."

Pînă în 1938 Noica rămîne în Sinaia, dar în primăvara aceluiaşi an pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta pînă în primăvara lui 1939. Euforia culturală a capitalei franceze îi amplifică ambiţiile cărturăreşti: ar vrea să citească tot, să parcurgă cărţile tuturor filozofilor lumii, să cuprindă cît mai repede toate gîndurile lor. Un fel de impetuozitate renascentistă, de om dornic a şti totul, îi frămîntă fiinţa şi mintea şi, hotărît a nu lăsa nimic necercetat, începe, cu o migală şi o aplicaţie maniacală, să citească cărţile literaturii franceze în ordine alfabetică. După un an reuşise să ajungă la litera C, sărind însă peste Balzac, a cărui grafomanie titanică îl scosese din răbdări pînă şi pe imperturbabilul Noica.

În noiembrie 1939, Corneliu Codreanu este asasinat din ordinul regelui Carol al II-lea. Dintr-un impuls de simpatie faţă de o mişcare politică la care pînă atunci nu avusese îndemnul să adere, dar la care acum, o dată cu dispariţia capului ei, simţea nevoia să pună umărul, Noica trimite de la Paris o telegramă către şefii mişcării, anunţîndu-şi adeziunea la acest partid politic. E vorba de clasica compătimire pe care unii oameni o simt faţă de cel care a suferit o nedreptate, compătimire ce culminează adeseori într-o participare generoasă la cauza celui care a suferit-o.

Întors în ţară, îşi pregăteşte lucrarea de doctorat, pe care o va susţine în mai 1940, iar în luna august a aceluiaşi an va face primul gest gazetăresc de rezonanţă legionară. Scoate într-un singur număr revista Adsum, pe care o scrie toată singur şi o publică din bani proprii, o revistă al cărei titlu este cît se poate de sugestiv: Adsum; cu alte cuvinte "Sînt aici, sînt de faţă."

În 6 septembrie 1940, România devine stat naţional legionar, iar Noica îşi pune în chip oficial condeiul în slujba mişcării legionare. Timp de două luni de zile, în intervalul septembrie-octombrie 1940, Noica va fi redactorul-şef al oficiosului de orientare dreaptă Bunavestire, şi va semna 19 articole cu conţinut legionar.

În octombrie 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. Va rămâne aici până în 1944. În paralel, împreună cu Constantin Floru şi Mircea Vulcănescu editează patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de Filosofie.

În perioada 1949 - 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica şi-a căpătat ideea filosofică şi totodată şi-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestaţi toţi participanţii la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de "grupul Noica". Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ţine seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene.

LUCRARI

1934 - Mathesis sau bucuriile simple
1936 - Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant
1937 - De caelo
1940 - Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou
1943 - Două introduceri şi o trecere spre idealism
1944 - Pagini despre sufletul românesc
1944 - Jurnal filosofic
1962 - Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
1969 - Douăzeci* 1978 - Şase maladii ale spiritului contemporan
1980 - Povestiri despre om
1981 - Devenirea întru fiinţă
1986 - Scrisori despre logica lui Hermes
1988 - De Dignitate Europae
1990 - Jurnal de idei
1990 - Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru
1992 - Simple introduceri la bunătatea timpului nostru

 

 

 

 

Poti trimite parerea sau vreun articol cu referire la ATITUDINEA ROMANEASCA.



Atitudine in imagini!

 

Submeniu