08 Februarie 2009  

Părintele Adrian Făgeţeanu - Lainici 

"Sfatul meu: nu primiţi actele biometrice, căci sunt vicleni"

 

     

Sfat de la avva Adrian Fageteanu despre pasapoartele biometrice

Orice întâlnire cu seniorul duhovniciei din România e o mare bucurie. Una care îţi covârşeşte inima şi te răneşte cu dorul de Dumnezeu.

De cum s’a întors în Lainici, după sfat în zi de ianuarie, am şi plecat la avva Adrian, împreună cu fratele întru dreaptă credinţă, Nicolae Burdea. Stă părintele acum într’o chilie mai apropiată de biserică şi de sfintele Liturghii, învecinându’se cu părintele Melchisedec Şuparschi - care e mai june cu 10 ani şi are doar 87 de primăveri- şi cu  tânărul părinte Calinic, care a împlinit 77 de ani.

Dacă iei binecuvântare de la părintele Adrian, n’ai cum s’o uiţi, pentru că după ce te însemnează cu sfânta cruce, te sărută pe cap, copleşindu’te cu dragostea lui...

-Aţi fost plecat de sărbători, părinte!

-Am fost plecat la Spitalul Militar şi pe la alte spitale. Am fost dus şi mi s’au făcut analize, dar nu ştiu cine a pus un reşou la priză şi’o uitat să’l mai şi scoată şi s’or ars toate analizele.

-Părinte pot să vă întreb şi eu ceva?

-Da. Te rog!

-Am venit să vă întreb ce să fac, c’or apărut paşapoartele şi permisele astea cu cip. Să’l primesc? Să nu’l primesc? Îi începutul sfârşitului? Ce părere aveţi?

-Eu n’am nici o părere. Eu pot să vă spun ce spune capitolul 24 din Sfânta Evanghelie după Matei. Mântuitorul spune că în aceste vremuri – spune şi’n convorbirea Lui cu Fotini la fântână – vor fi strâmtorări mai mari, mai grele de cum au fost de la’nceputul lumii şi până acum. Deci cine poate... să evite! Căci chiar Mântuitorul îţi dă voie: când vei fi prigonit într’o cetate, să fugi în alta.

Eu am greşit când i’am spus odată unui prieten (era vorba chiar de mine) să fugă în Rusia (dacă va veni prigoană). Or Rusia avea, mai mulţi decât orice altă ţară, pravoslavnici ca Alexei. Patriarhul, înainte de a muri, a caterisit pe singurul episcop care apăra Ortodoxia. Deci odată ce şi’acolo stăpâneşte antihristul... Şi Putin şi Medvedev sunt de aceeaşi origine, ca şi cei care au prigonit pe Mântuitorul. Noi nu suntem născuţi din curvie – adică din păgâni – la fel cum se socoteau şi evreii urmaşii lui Avraam, însă Mântuitorul le’a spus: Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul, adică tatăl minciunii, care este şi urâtor şi ucigaş de oameni. Urâtor şi ucigaş de oameni... Şi vor fi strâmtorări mai mari... Eu vă sfătuiesc să nu bravaţi! Să nu faceţi pe eroii, pe martirii!

-Păi da, dar şi martir... să te duci aşa gratuit, nu cred...

-Da, dar nu să te bagi singur. Mi’aduc aminte că nişte tineri, care trăiau în pustie, s’au hotărât să nu’L părăsească cu nici un chip pe Hristos. Erau atacaţi în pustie de saracini. Saracinii le spuneau: ori treceţi la Mahomed, ori vă omorâm. Şi ei s’au hotărât să nu treacă. Dar când a început între ei dezbinarea – că unul spunea „tu mă comanzi şi de’acum ai să asculţi de mine”, iar celălalt îi zicea că dimpotrivă „tu mă comanzi” – când a început aşadar dezbinarea dintre ei, n’au mai putut să mărturisească pe Hristos, pentru că s’au lepădat din cauză că n’a mai fost armonie şi înţelegere între ei, ci dezbinare. Dracul n’ar fi făcut pe voia lor, or, din cauza mândriei, diavolul a reuşit să’i dezbine pe ei. Unde dezbină diavolul...

Hristos spune clar (ca să te mântuieşti) numai cine va răbda până la sfârşit se va mântui. Deci rugăciunea voastră să fie: Luminează’mă, învaţă’mă, înţelepţeşte’mă, întăreşte’mă Tu Doamne! Eu singur nu pot şi vă spun că fără de El nu se poate face nimic. Deci, Tu Doamne luminează’mă, învaţă’mă, înţeleţeşte’mă şi întăreşte’mă!...

Şi să mai ştiţi că singuri, n’o să ne mântuim. Rugaţi’vă pentru aproapele...

-Deci părinte, în concluzie: dacă putem, să evităm primirea documentelor biometrice, da?

-Eu zic să nu bravaţi! Nici chiar în problemele cele mai mici! Ceea ce discutăm noi acuma se înregistrează la telefon?

-Acuma da, părinte.

-Deci dacă eu v’am dat sfatul să vă ocrotiţi... de ce dar, dumneavoastră, faceţi invers. Poftim?

-Uitaţi’vă că’l opresc.

-Da.

Şi i’am cerut iertare bătrânului. Aveam mare nevoie. „Eu te’am iertat înainte de a şi veni tu aici” – mi’a răspuns avva Adrian. „Că ai mai greşit şi altă dată”. Drept era că nu’i cerusem iertăciune părintelui nici pentru fotografiile ce i le făcusem cu ceva vreme în urmă, fără să am binecuvântarea lui (şi pentru care mi’am primit neîntârziat scumpă răsplată!). „Eu din dragoste părinte am greşit”, i’am spus. Şi i’am mai cerut binecuvântare să spun şi altora poveţele lui, şi, om bun fiind bătrânul, mi’a dat’o.

Fiind şi zi de luni, Nicolae a ţinut să mai ceară sfat de la avva, dacă bine este mireanului să postească în astă zi, ori nu. „În satul meu, unde m’am născut” – a spus avva – „ţăranii obişnuiau să postească şi în ziua de luni... pentru sănătatea animalelor. Deci, dacă’ţi iubeşti animalele... Dar canoanele ce zic?” Frumos spus... Mireanul care nu va posti miercurea şi vinerea de peste an şi sfântul şi marele post (al Paştilor) să se afurisească – am gândit, în canonul 69 apostolic, instantaneu.

Nedorind să’l mai supărăm cu ceva, ne’am luat rămas bun de la avva Adrian şi ne’am însemnat cu semnul sfintei cruci, aşa după cum ne’a învăţat (lucru la care ţine foarte mult şi pe care îl verifică de fiecare dată!) şi sărutând crucea de lemn de care nu se desparte niciodată bătrânul, Nicolae a mai vrut să’şi întărească vorbele de rămas bun. „După ce săruţi sfânta cruce să nu mai spui niciodată nimic” l’a povăţuit însă părintele.

Şi ieşind noi în lumea de afară, primul nostru gând a fost să ne întoarcem, că ne era bine nouă acolo, dimpreună cu bătrânul şi înţelepciunea lui duhovnicească...

„Venim şi altădată, am zis. Să nu mai necăjim acuma pe gheronda”. Şi am plecat mai departe, spre Tismana...

George Crasnean

Lainici, luni 19 Ianuarie 2009